Un vânător, urmărind un mistreț ptin padure s-a ratacit

Un vânător, urmărind un mistreț rănit, s-a afundat în pădure şi, fără să-și de-a seama, l-a prins noaptea şi s-a rătăcit. Bătea vântul şi ningea, iar el, disperat, mergea ca să se încălzească, fără să mai știe unde se află. Într-un târziu, vede undeva, o lumină şi tot mergând către ea, ajunge la un canton silvic. Bate la ușă şi apare pădurarul.

Te-ai rătăcit, spune omul şi îl poftește în casă. Este târziu, rămâi aici, până dimineață, când îți arăt drumul! Până atunci, stai la masă cu noi, dar avem numai mămăligă cu brânză!
Vânătorul era obosit şi flămând, pentru că a mers o zi întreagă, fără să mănânce nimic. După ce mănâncă o vreme, întreabă:

Pădurarule, pot să mai iau, un pic de mămăligă? Uite, mi-a rămas un pic de brânză!
Nu trece mult şi întreabă din nou:

Pădurarule, pot să mai iau un pic de brânză? Uite, că mi-a mai rămas mămăligă!
După ce acestea se repetă de mai multe ori, adorm toți în singura cameră unde era cald, pădurarul cu nevasta, în pat, iar vânătorul, pe o saltea, pe jos.
După miezul nopții, vuietul vântului este acoperit de urletul unei haite de lupi. Pădurarul sare din pat ca ars, se îmbracă pe întuneric, răsturnând câteva scaune şi, cât ai clipi, dispare în noapte. În urma lui, a rămas liniște. După un timp, vânătorul întreabă în întuneric:

Oare stă mult?

Stă mult! Îi răspunde femeia în șoaptă.

Oare nu mă prinde ? întreabă din nou vânătorul.

Nu te prinde, măi omule, că până iese el în calea lupilor, la capătul pârâului, poate să treacă toată noaptea!

Zici că nu mă prinde!

Nu te prinde, fii sigur! Hai, curaj!

Atunci, spune vânătorul, mă duc să mai iau un pic de mămăligă cu brânză!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *